„Ecce Homo“. Geneza unui tablou*
Am mai scris şi vorbit în Franţa despre cum reveneam în acelaşi loc, refăcându-mi sufletul prin meditaţie şi rugăciune, reimaginându-mi (return to sender), ieşind din memoria locului, lucrările mele care au stat expuse de-a lungul vremii în Capela Basilicii Saint-Seurain din Bordeaux, numită „Sacré Coeur”. Aş enumera câteva în ordine cronologică: „Despre spiritul legilor” (140/200), 1991, dedicat lui Montesquieu; „Pelerinul din Bordeaux” (365/421), 1994, unde am imaginat un dialog între poetul sibian Radu Stanca şi pictorul spaniol Francisco Lucientes de Goya, ajuns în exil la Bordeaux la sfârşitul vieţii. De fapt numele lui aminteşte şi de mentorul lui Radu Stanca, poetul şi filosoful Lucian Blaga. Poate că „Lăptăreasa” lui Goya, de pe malul Garonnei, se aseamănă cu soţia poetului, actriţa Dorina Stanca, cu capul înclinat ca Maria Stuart din piesa lui Friedrich Schiller, în regia lui Radu Stanca pe scena Teatrului din Sibiu din anii tinereţii mele, sau, poate, din acel „Oedip salvat”, ajuns la Colona, întâlnindu-se cu fiica lui, Antigona. Tot în acest loc au stat expuse pânzele „Hyperion şi Diotima” sau „Hölderlin la Bordeaux”, un răspuns la romanul epistolar „Hyperion” de Hölderlin, din care Eminescu a decriptat motivul „Luceafărului”. Tabloul desprinde legătura între „Arhipelagul” lui Hölderlin, poem scris în 1802 la Bordeaux, şi chemarea cosmică a Luceafărului eminescian. Acest loc, Capela „Sacré Coeur”, a găzduit în timp şi lucrarea „Tinereţe fără bătrâneţe sau viaţă fără de moarte” – cu D.D. Roşca şi Sophia-Monna, o meditaţie despre logica şi tragica existenţă, idee dezvoltată şi în lucrarea cu Gheorghe Lazăr din Aula Magna a Universităţii din Cluj-Napoca. Eram în primăvara anului 1998 când mă regăseam în acel loc sacru, fără lucrări, doar
imaginându-le. Retrăgându-mă spre zidul lângă care de obicei stăteam, mă ating din greşeală de ceva. Întorcându-mi privirea, nu era un om, o fiinţă, ci Isus Christos răstignit pe cruce, o lucrare a unui sculptor anonim din secolul al XVII-lea, privindumă
cu suferinţă. Am avut un şoc deosebit de profund. Ceea ce m-a impresionat deosebit de mult a fost limpezimea suferinţei. Revenind acasă, această emoţie a fost transpusă imediat în două eboşe, care au rămas definitive. După una am făcut o fotocopie în mărime naturală şi am trimis-o la Vatican Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, urându-i acestui Eminentissim pelerin bun venit pe pământul României. Am alăturat portretului şi scrisorii cu urările de bun venit şi un lung poem în limba franceză intitulat „Răspuns la Scrisoarea I a lui Mihai Eminescu”. Am folosit prilejul pentru a transmite propunerea de a primi, pentru anul jubiliar 2000, din partea autorului acestor mărturisiri, o „Mare Cruce a Pasiunii şi a Iubirii” care să fie aşezată în Catedrala Sfântului Andrei din Bordeaux, Apostolul care a păstorit neamurile creştine de la Dunăre şi care este patronul Catedralei din Bordeaux. Sper ca acest proiect să se realizeze în amintirea Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, cu sprijinul Cardinalului Jean Pierre Ricard de Bordeaux, trimisul pontifical pentru pregătirea venirii Sanctităţii Eminentissime în România. Acelaşi Cardinal al Bordeauxului a fost prezent în România, prezidând Conferinţa Ecumenică de la Sibiu din septembrie 2007.
*Nota redacţiei: Tabloul „Ecce Homo“ este reprodus pe coperta I a revistei.
