Acasă Articole RTR DOCUMENTE Henri H. Stahl în Curierul Serviciului Social

DOCUMENTE Henri H. Stahl în Curierul Serviciului Social

639
Rezumat

Republicăm două texte din anul 1939, semnate de Henri H. Stahl. Ambele au apărut în periodicul Curierul Serviciului Social, editat de Fundația Culturală „Principele Carol” și adresat, în primul rând, absolvenților și absolventelor de studii superioare care urmau să participe la „munca de ridicare a satelor” prevăzută în Legea Serviciului Social din 1938. Inițial, publicația apărută în 1934 se numea Curierul Echipelor Studențești, avea o circulație și un format mai mici și se adresa echipelor voluntare regale, care efectuau stagii de cercetare sumară și intervenție socială în satele de pe teritoriul României. Între 1935 și 1938, odată cu extinderea participării tinerelor și tinerilor la acest tip de „acțiune socială”, revista a crescut în conținut și acoperire, iar în 1939, după promulgarea Legii Serviciului Social, s-a transformat în Curierul Serviciului Social, una dintre primele și cele mai substanțiale reviste de cultură organizațională și propagandă din România interbelică1. Henri H. Stahl, împreună cu Octavian Neamțu, a fost redactor la Curierul Echipelor Studențești, unde a publicat numeroase articole în perioada 1935–1938. Din 1939 s-a implicat mult mai puțin în realizarea revistei, singurele texte pe care le-am găsit fiind cele pe care le redăm în acest număr. Primul este o prelegere susținută la o școală de comandante ale Serviciului Social – viitoarele echipe de absolvente care mergeau în sate urmau să fie conduse de o tânără care făcuse acest tip de instrucție, asemenea colegilor bărbați. Al doilea articol este o scurtă descriere a expoziției internaționale cu tema „Muncă și voie bună”, organizată de Serviciul Social în cadrul Muzeului Satului. În aceste texte, Stahl prezintă pe scurt viziunea asupra stării populației rurale din România și concepția Serviciului Social cu privire la felul în care echipele S. S. – în acest caz, mai ales absolventele de studii superioare – sunt datoare să contribuie la „ridicarea culturală a satelor”, prin concentrarea asupra a trei dimensiuni, pe care le discută și explicitează: capitolul sănătății, capitolul muncii, capitolul culturii intelectuale și morale.

Bibliografie
DISTRIBUIȚI